Suparari, nervi si fum

Eu am alergie la certuri. Pur şi simplu nu suport să aud lumea certându-se în jurul meu, supărându-se. Vă rog mult, mai bine bateţi-mă pe mine, dar nu mai fiţi voi supăraţi că mi se rupe inima. Plus că mi se pare că toate certurile sunt din cauza mea. De exemplu acum se ceartă în spatele meu doamnele de la contabilitate. Şi mă simt super prost că ele muncesc şi sunt nervoase din cauza asta, iar eu stau şi citesc bloguri, mă uit pe poze de la munte, caut trasee etc. Când mai trânteşte doamna Nuţi un dosar pe birou zici că mă înjunghie pe mine. Vă rog eu varsaţi-vă nervii pe mine, dar nu mai fiţi supăraţi, că mă ucide tensiunea din atmosferă.

Excursie excursionista

Am fost la munte în week-end, pentru prima oară în Piatra Mare. Am plecat cu Cătă şi Andrei şi mă aşteptam la o excursie liniştită, cu traseu uşor, bun de pantofari, şi campare lângă cine ştie ce cabană suprapopulată. Cu toate astea excursia a fost tocmai invers, toate au fost mult mai frumoase decât mă aşteptam. Traseul a fost greuţ, mai ales pentru cineva care îşi cară cazarea şi gospodăria în spate J. Muntele e plin de peisaje frumoase, de stânci impunătoare, cascade, totul culminând cu canionul Şapte Scări, o serie de cascade pe lângă care urci pe nişte scăriţe special amenajate. Cea mai înaltă dintre scăriţele înfipte direct în stâncă are 34 de metri şi se cutremura în ultimul hal când am urcat-o. Cabana e pe un platou imens, crestat de multe şei care se apleacă deasupra unor prăpăstii. Noi ne-am pus cortul direct pe una din şei, puţin mai departe de cabană. Seara am facut foc şi am vorbit cu prietenii pe care ni i-am făcut pe drum. Ce îmi mai place la munte, e că există o oarecare camaraderie între „traseişti”. Îi vezi şi ştii din start că aveţi ceva în comun. Deci se mai păstrează ceva din cultura montană. Un plus la toate astea a fost zmeura care se găsea din plin, şi din care m-am înfruptat cu mare drag, mai mai să mi se facă rău. Noaptea a plouat destul de tare, noroc că avem cort bunicel şi face faţă ploilor. A doua zi pe traseu a plouat din nou şi ne-am făcut fleaşcă. Dar chiar şi aşa, ploaia parcă a fost unul din ingredientele bune ale excursiei. Dacă nu dai peste câteva greutăţi, dacă nu simţi un pic asprimea muntelui, parcă nu e totul aşa cum trebuie.

Muse la Bucuresti

WOW . Vin Muse la Bucureşti. Eu nu credeam că o să trăiesc să vad aşa ceva în România: să vină o formaţie de muzică alternativă care nu e foarte comercială, nici nu cântă de acum 40 de ani şi nici nu e terminată. Muse sunt foarte buni, sunt pe val şi nu au hoarde de fani care la un examen mai amănunţit habar nu au ce cântă de fapt formaţia la al cărei concert se prezintă (am mai văzut cazuri de oameni care merg la concerte, doar de dragul de a fi în mulţime şi de a nu pierde ocazia de a fi „acolo unde e toată lumea”). Deci eu aştept cu mare entuziasm acest concert, la care sper să şi ajung daca reuşesc să conving pe cineva să mă însoţească. Constat că e într-o locaţie de care nu am mai auzit în viaţa mea, Stadionul de Rugby şi că e organizat de One Events, care au organizat conform unui top din Dilema cel mai prost concert rock, Placebo la Arenele Romane. Da’ nu mă sperii eu aşa uşor. Aşa că dacă nu dă vreunu potop, nu-mi rup ceva sau nu-mi oferă cineva o excursie gratuită în Franţa, Italia sau orice altă ţară în perioada din jurul lui 6 oct, atunci eu o sa fiu pe stadionul acesta de rugby.

Excursie medievala

Acum că mi-a mai trecut supărarea după ziua de ieri, pot să povestesc cât de cât liniştită despre sfârşitul de săptămână petrecut la Sighişoara unde am ajuns pentru prima oară. Drumul a fost fooooooooarte lung, am mers cu maşina şi am prins şi câteva ambuteiaje, la dus în Sibiu şi la întoarcere în Piteşti. Practic am pierdut mai mult timp cu drumul decât am petrecut în Sighişoara. Cu toate astea, chiar şi călătoriile astea au sesul lor. Că doar de-asta te duci cu prietenii, ca sa râzi pe drum, să povesteşti, să mai joci un joc stupid. În cetate, aglomeraţie mare, mulţi oameni învârtindu-se în jurul câtorva cavaleri beţi şi domniţe cam fanate şi cu rochii ponosite de colbul din cetate pe care-l şi-l mai ridicau şi mulţimile în cap. Am vazut o piesă drăguţă, comedia dell’arte, ceva cu Rufina, numai potrivită pentru o după-amiază cam încinsă de soare. Am mai asistat la un concert de muzică medievală instrumentală, pe deal, lângă biserică. Cred că ăsta mi-a plăcut cel mai mult. Puteai să stai relaxat pe iarbă, iar muzica suna chiar bine.

Cetatea e întortochiată, cu străduţe frumoase şi ganguri poetice şi cred că arată mult mai bine când e mai puţină lume şi ai timp să o priveşti pe îndelete. Toată atmosfera s-a pierdut seara, când jos în oraş s-a strâns puhoi de lume pestriţă să vadă concertele de folk (Mircea Baniciu, Dinu Olăraşu şi atât am reţinut). A venit tot omu’ din împrejurimi să servească un mic, un cartof şi neşte litri de bere, au apărut vânzători de jucării luminoase şi spade jedi, tarabe cu ineluşe colorate şi s-a umplut orăşelul de fum şi prost gust. Ne-am refugiat din nou sus în vechea cetate unde am dat peste eternele grupuri cu chitara. Ne-am aşezat pe iarbă lângă unu dintre ele şi am ascultat melodii din folclorul „micilor cântăreţi la chitară” gen Râpa, Mugur de fluier, una cu romu’ şi altele. Am plecat târziu la cortul postat într-un camping pe un deal din afara oraşului.

Am apucat să vedem panoramic Sighişoara plină de lumini, aşa cum apar oraşele frumoase în vederi pe care scrie „Oraşul X – 2007”. Una peste alta a fost bine, ne-am relaxat, am râs, şi din toate posibilităţile am ales să facem ce ne place şi ce ni se potriveşte.