Jurnal de depresiv

Adorm la 8,30 în fiecare seară în faţa televizorului. Îmi doresc din tot sufletul să doarmă pisicul cu mine, dar nu suportă să îl ating. Mi-am cumpărat cărţi din care nu citesc decât pagini fără nici o legătură unele cu altele, doar ca să treacă timpul; nu mă interesează ce se întâmplă în ele, nu vreau să ştiu cum se termină sau ce mesaj au, de multe ori nu-mi aduc aminte ce-am citit. Mă trezesc la 5 dimineaţa şi mă uit din nou la TV la emisiuni care nu-mi plac, dar nu contează pentru că oricum nu-mi aduc aminte ce-am văzut. Mă uit la Seinfeld şi nu mă mai distrează ca altădată; recunosc glumele, în sinea mea parcă aş râde puţin, dar faţa îmi rămâne imobilă. Caut cu disperare o mâncare care să-mi placă, dar nu mai simt gustul la nimic, aşa că mă îndop cu pâine ca să mai treacă timpul.