Barbatul perfect

Am primit o leapşă de la KamZara, care mă întreabă cum văd eu bărbatul perfect.

Trebuie să mărturisesc de la început că în probleme sentimentale sunt un zero barat.

Bărbatul perfect e cel pe care nu-l cunoşti foarte bine şi poţi să-ţi închipui lejer tot felul de lucruri măreţe despre el. Ca să mă mai scot totuşi puţin la leapşa asta, o să vă povestesc despre bărbaţii perfecţi din viaţa mea.

Destinul mi l-a scos în cale pe primul cu ocazia unei inundaţii petrecute la mine acasă. S-a spart mai demult o ţeavă şi Papa mi-a scris pe o foaie ce trebuie să cumpăr de la feronerie, iar el, ca un erou, a rămas să obtureze crevasa cu propria mână. La feronerie m-am dus şi am cerut un niplu de jumătate apostrof apostrof (niplu ½’’), iar băiatul de la magazin a râs de mine şi mi-a explicat aşa de frumos că se spune niplu de jumătate de ţol, încât m-am îndrăgostit fulgerător de el. Pe drumul spre casă am fost tare fericită, săream pe garduri şi baletam, şi-mi cântam dragostea ca un motan amorezat. Din cauza asta am întârziat şi era să-l sacrific pe Papa care mai avea puţin şi murea înecat în apa care se scurgea în şuvoaie prin ţeavă. O bună bucată de timp, am mers cam de două ori pe săptămână la feronerie să cumpăr holt şuruburi şi nipluri de diverse mărimi. Doar asta ştiam să cer. După ce mă amăgise prima oară cu un zâmbet, băiatul de la feronerie s-a arătat cam insensibil la farmecele mele. Iar eu am suferit în tăcere ca un căţel.

Întotdeauna mi-am închipuit că oamenii dezamăgiţi în dragoste se sinucid lent cu bere şi îngheţată. Şi că îi găsesc vecinii la câteva zile după ce au murit, cu degetele de la picioare roase de şoricei, şi cu winamp-ul îngânând pe repeat I can quit you baby de la Led Zep.

Pe mine, dat fiind contextul, m-am vizualizat murind înecată în mormane de şuruburi ruginite de la lacrimile de iubire ce le-am vărsat. Aşa că m-am oprit la timp. Plus că apăruse la orizont al doilea Bărbat Perfect.

My new McDreamy e băiatul de la net. Eu am rămas cu acelaşi abonament de internet de fix 5 ani. Toată lumea îşi pune internet de la provideri mari şi tari, numai eu sunt fidelă reţelei de bloc. Şi până nu demult, nu mă oboseam să plătesc netul până nu mi-l tăiau. Asta până m-am dus odată peste program şi am dat peste McDreamy, care este aşa de frumooos şi are doi ochi albaştri ca ... doi aştri. De atunci sunt prima la plătit în fiecare lună. A venit odată să repare netu şi i-a plăcut de Căţelu’ şi Pisicu’, deci are încă două puncte în plus. Mă gândeam să tai cablul de la net ca să-l mai chem pe McDreamy number two. Dar ar fi cam aiurea, pentru că acum doi ani, Papa, ca să-l împiedice pe Căţelu’ să-şi mai aplice şocuri electrice sistematice, a ascuns cablurile de prin casă şi le-a băgat prin nişte ţevi, peste care s-a turnat mortar şi apoi s-a aşezat gresie. Deci ar fi cam greu să schimbăm cablul. Dacă l-aş tăia pe bune s-ar chema că sunt disperata, ca m-a prostit dragostea sau că sunt nebună din dragoste.

Da, stiu. I sound like a freakin stalker. Dar sunt inofensiva.

Nu ştiu cui să dau leapşa mai departe. Oceania a scris deja zilele trecute despre iubirea romantică, iar Desene iubeşte şi el o păpuşă gonflabilă.