Slabeste crestineste!

Există nişte modalităţi de slăbire prin care împuşti doi iepuri deodată: şi slăbeşti, te şi înalţi spiritual.

Prima modalitate ar fi postul, care te curăţă şi-ţi odihneşte ficatul. Nu degeaba pe timpuri ţăranii care se hrăneau cu batate şi urzici erau mai sănătoşi decât nobilii care mâncau mistreţi la proţap, medalioane de căprioară şi pastramă de urs. Ţăranii dădeau cu sapa şi făceau fibră, nobilii îmbuibaţi de carne se îmbolnăveau de gută, ciubucele şi cafelele le mâncau dinţii, carnaţia li se moleşea, iar lenea conducea la desfrâu şu turpitudini.

Aşadar, acum că v-am demonstrat că ţăranii erau sănătoşi ca nişte cai, iar nobilii nişte fleşcăiţi, revin la postul creştinesc.

Din când în când e recomandat să mănânci numai ierburi, însă cel mai bun regim, dacă aveţi multe kilograme de dat jos, e cel cu posmagi înmuiaţi în apă călduţă. Nu cumva să folosiţi apă plată, că înseamnă că daţi banii pe prostii şi vă desfrânaţi. Cea mai bună e apa de la robinet. Dacă are şi puţin nisip în ea, foarte bine, tocmai aţi mai urcat o treaptă pe scara nevoinţei.

Pe lângă slăbit rapid, regimul cu posmagi mai are şi alte avantaje estetice: tenul capătă o paloare romantică, iar ochişorii încep să vă lucească serafic. S-ar putea să înceapă să vi se rupă unghiile, dar nu-i bai, ăsta e un semn ca altele noi şi mai frumoase se pregătesc să crească.

În post e recomandată bineînţeles şi mişcarea, care împreună cu posmagii catalizează arderile şi lasă la vedere muşchi longilini, frumos conturaţi. Să nu vă pună însă Necuratu să daţi banii pe abonamente d-alea scumpe pe la săli de fitness, unde să vă schingiuască ucenicii lui cu aparatele Diavolului de făcut abdomene. Nu. Postul se completează foarte frumos cu canoane şi mătănii. Seara, înainte de culcare, puteţi să faceţi, în funcţie de antrenament, un anumit număr de mătănii. Dacă aveţi probleme cu şalele, faceţi mătănii scurte, adică staţi în genunchi şi duceţi fruntea la pământ. Dacă vă ţineţi încă bine, faceţi mătănii lungi, adică vă ridicaţi în picioare ca la armată şi abia apoi vă trântiţi la pământ.

A doua modalitate creştinească de slăbire este să împarţi mâncarea cu aproapele tău. Eu regimul ăsta îl ţin, pentru că se potriveşte cel mai bine cu stilul meu de viaţă. Am citit eu mai demult despre un băieţel grăsun care se ascundea în cămară şi mânca singur murături cu gem. Şi Dumnezeu l-a pedepsit pentru lăcomia lui. Eu mi-am propus să nu fac ca băieţelul ăsta şi împart tot ce am cu Mamaie, Pisicu’ şi Căţelu’. Cu Căţelu’ e mai greu, că el refuză să mănânce altceva în afară de produse premium şi n-o să-l prinzi nici mort cu vreo tabletă de ciocolată Dunărea în gură.

Cu Mamaie procedez în felul următor. De fiecare dată când vreau să mănânc, de exemplu, bomboane de ciocolată, mănânc eu jumate de bomboană şi ei îi dau cealaltă jumătate. Apoi mai luăm încă o bomboană şi o împărţim, şi încă una, şi tot aşa până ne săturăm. Reţineţi că în cura asta de slăbire nu cantitatea e importantă. Tot ce trebuie să faci, e să respecţi principiul de bază, şi anume să dăruieşti mereu jumătate din mâncare cuiva.

Problema e că Mamaie e bătrână şi nu poate să ţină întotdeauna ritmul cu mine la ronţăit, aşa că, atunci când nu sunt eu atentă, ascunde mâncarea în gentuţa ei, sub medicamente şi acte. Dar eu m-am prins de şmecherie şi verific gentuţa constant. Şi dacă o prind pe Mamaie ca a dosit jumătăţi de bomboane, de biscuiţi, sau covrigei, i le confisc pe loc şi de supărare le mănânc tot eu.

În fine, eu aştept rezultatele curei de slăbire şi îmi repet tot timpul în minte „Stick to the plan. Share everything.” Dacă mai vrea şi altcineva să urmeze aceeaşi dietă m-aş bucura să împărtăşim experienţe şi să ne încurajăm reciproc.