Into the blue

Pisicu’ s-a plictisit de conservele de ton şi sardele şi a început să viseze la alţi peşti.

Aseară m-a întrebat: „Auzi, da’ ce feluri de peşti mai există pe lumea asta?”

„Păi, am zis eu, există peşti cu mustăţi, peşti cu ţepi, peşti cu dinţi, peşti mari şi peşti mici.”

„Hmm, foarte interesant. Şi unde trăiesc? Se poate ajunge uşor la ei?”

„Peştii cu mustăţi, de exemplu, trăiesc la Cora, în acvariu. I-am văzut eu cu ochii mei. Şi mai erau la Cora şi nişte oameni care băteau cu degetul în acvariu de le veniseră la mustăcioşi toţi nervii şi dădeau cu cozile în pereţii acvariului, să-l trântească şi să termine o dată cu viaţa asta.”

Şi ca să nu mai zică lumea că sunt o ignorantă şi-l ţin şi pe Pisicu’ în întuneric, ne-am uitat la un documentar BBC, The blue planet – Sea life.

Apoi, noaptea, Pisicu’ a visat că era delfin şi înota într-o apă albastră şi frumoasă, spinteca bancuri imense de peşti, se învârtea printre ei şi-i mâna în ce parte vroia. A zis că trebuie să fi mâncat peste un kil de peşte de toate tipurile în noaptea aia.

A mai visat şi că a fost la o petrecere cu meduze. Apa era întunecată, iar în jurul lui pluteau meduze fosforescente, meduze ca nişte voaluri, meduze care împrăştiau prin toată apa fâşii diafane. Unele erau colorate, iar una semănă cu un stroboscop. Şi totul arăta ca o cameră cu lasere şi lumini.

În ciuda visului, Pisicu’ n-ar fi prea încântat de scuba diving, fiindu-i frică să se ude chiar şi pe vârfurile lăbuţelor. Aşa că m-am gândit să-i iau un carusel cu lumini. Să stăm amândoi la noi în cameră pe jos, să stingem lumina, să pornim caruselul şi să ne uitam pe tavan cum danseză luminiţele. Şi să ne închipuim că suntem în ocean.

Si o melodie: