Monday, March 10, 2008

La Antipa

A venit primăvara, au înmugurit pomii, eu mă plimb pe coridoarele muzeelor. Pentru că îmi plac animalele mult (mai ales cele moarte şi împăiate) m-am dus la Muzeul Grigore Antipa unde e o expoziţie cu dinozauri, Dinozaurii din Argentina – Uriaşii Patagoniei. Expoziţia a început în decembrie 2007 şi se va încheia în iunie 2008. Era plin muzeul de copii care până să sară supraveghetoarele de pe scaun, mai mângâiau dinozaurii pe botic, mai dădeau un bobârnac unui os şi fugeau încântaţi ca de-o mare ghiduşie. Mie cel mai mult mi-a plăcut de Carnotaurus, dinozaurul cu corniţe. Cică era cel mai feroce prădător şi făcea prăpăd prin Patagonia, dar mie mi s-a părut un caraghios cu corniţele lui şi cu mânuţele nedezvoltate. Oare îl căutau ceilalţi dinozauri în corniţe? Oricum, expoziţia merită văzută. E şi un panou mare cu un filmuleţ cu un dinozaur între ferigi, pare foarte real, se zguduie camera cu tine când păşeşte Dino.

În restul muzeului, aceleaşi exponate pe care le ştim de zeci de ani, cu blana parcă mai prăfuită, mâncată şi despicată pe alocuri. Cu nasuri de plastilină şi cu priviri înduioşătoare în ochii de sticlă. Unele păreau triste din cauza numelor date de descoperitori. De exemplu, Penelope Obscura. Sau raţa mascată şi raţa moţată. Practic dacă le dai accesoriile jos, rămân şi ele nişte raţe ca toate celelalte. Sau cochlearius cochlearis, o pasăre simpatică, dar care, după nume, poate fi uşor luată drept strămoaşa cocalarului de Bucureşti. Am văzut şi un motociclist, care stătea în genunchi pe motociletă. Nu era împăiat, nici în formol pus, era chiar foarte viu şi executa aceste giumbuşlucuri în plin trafic pe Kiseleff.

Cand eram mică, ai mei mă duceau tot timpul la Antipa. Mai merg şi acum din când în când, însă, în afară de expoziţiile astea pasagere, lucrurile par să nu se schimbe deloc. N-ar fi frumos să se organizeze expediţii şi să se întoarcă cercetătorii români cu melci de peşteră nemaivăzuţi, iar apoi că ne înghesuim toţi să-i analizăm în acvarii? Între timp, aş vrea să ajung la muzeul ăsta.

9 comments:

oceania said...

Antipa e un muzeu tare prafuit dar emana o oarecare fascinatie. pentru multi, Antipa este muzeul copilariei. prima vizita la muzeu era una dintre obligatiile oricarui elev. apoi urma redescoperirea lui la o alta varsta. in ciuda faptului ca sunt multe lucruri invechite pe acolo, Antipa nu se uita usor. sper sa existe persoane care sa-l revigoreze si sa nu-l lase sa se transforme intr-un lucru mort.

drina said...

@oceania
Si pe mine ma apuca nostalgia cand ma gandesc la Antipa.

Desene Animate said...

La muzeu sa la omul de stiinta in sine :)) ?

Smilla said...

Eu am fost prima data la Antipa cand eram in facultate si taaaaare mi s-a parut ca seamana cu Universitatea! Prafuit si mare si numai figuri impaiate gata sa se dezintegreze.

Imi pare rau ca nu m-au dus si pe mine cand eram copil, ca sa pot fi fascinata...

Constantin Nimigean said...

Buna!
Nu ma incadrez in acest topic dar nu stiu cum altfel sa te intreb de unde ma stii si de ce scrie acolo Costel, in dreptul link'ului meu. :) cei din familie imi spun asta si's taaaare curios sa stiu cine esti... taaaaaaaare... dar taaaare curios!
multumesc!

drina said...

@Constantin Nimigean
Si la serviciu ti se spune parca tot Costel. Eu asa auzisem. Daca vrei schimb si pun oitzaroz in blogroll, sau Constantin.

Costel said...

la serviciu... unde? ce departament? si se pare c'am fost si'n acelasi metrou dimineata! :)

nu ma deranjeaza Costel :)

drina said...

@costel
Am lucrat mai demult acolo, la alt departament , asa ca te stiu doar tangential :)

Costel said...

:) bine. m'ai lamurit. :)
credeam ca'mi esti ruda, initial
multumesc pentru link si o saptamana faina sa ai!