În preumblările mele prin Ialomiţa, mi-a atras atenţia monumentul funerar din curtea unei bisericuţe. E o statuie a celui ce se odihneşte sub piatra mormântului, un boier din spiţă cunoscută, da’ nu vă spui care. Statuia nu e un monument funerar măreţ, e înfăţişat doar un domn în costum de epocă, cu o faţă amuzantă, de parcă sculptorul ar fi vrut să facă o caricatură. Sculptor care e Carol Storck, acelaşi care le-a cizelat şi pe doamnele dezbrăcate de pe Palatul de Justiţie din Bucureşti. A tras cu dalta o semnătură pe soclu. De-asta ştiu.
M-am gândit că la un moment dat o să vină vremea să mă repauzez şi eu definitiv şi mi-am ales şi-un loc frumuşel. Da statuie nu-mi face mie nimeni că n-am ctitorit nici măcar o bisericuţă într-un copac.


2 comments:
iti fac eu o statuie, pentru contributia nepretuita la dezvoltarea spiritului ludic al natiunii
Sar'na
:)
Post a Comment