Romania mea

Leapşă de la Zaza

„Cum arată România voastră interioară?”

Eu abia acum am realizat că există într-adevăr două Românii şi că, dacă nu vrei să-ţi iei câmpii, e musai să-ţi pui ochelari de cal şi când vezi ceva dureros, odios şi în faţa căruia mai eşti şi neputincios, să blochezi repede cu ochelaru de piele. Ieşi nepăsător, dar întreg la minte.

Fragment din România mea:

O băbuţă stă pe scările de la prispă şi repară o furcă. Are 86 de ani şi se pregăteşte să răstoarne fânul încins din hambar. Are ochelari cu ramă de baga neagră, legaţi cu elastic peste batic.

„Vezi să strângi sfoara, mamaie?”

„Văz. Aşa încetinel, că nu mă grăbeşte nimeni.Deunăzi am ales orceagul bob cu bob. Azi greblez şi-l pun în pământ. Poate-o ieşi anu’ ăsta, că anu trecut nu s-a făcut nimic.”

„Pai şi dacă e iar secetă? Ce faci?”

„Ei. Cum o vrea Domnu’ acu. Eu pun de toate: colo în spate ardei, în faţă roşii şi pe strat varză şi ridichi. Poate se milostiveşte anu ăsta de noi cerul.”

„Păi şi toată ziua munceşti aşa?”

„Mai stau, mă hodinesc un pic, apoi iar. Seara mai citesc.”

„Ce citeşti? Biblia?”

„Am citit-o şi pe-asta. Mai demult. Acum citesc „Singur pe lume”. De Hector Malot.”

Vă rog să nu râdeţi de mine că sunt sămănătoristă. Eu chiar am dat peste personajul de mai sus.