Diferiti

Trăim într-o lume care ne vrea pe toţi la fel: sănătoşi, muncitori, descurcăreţi. Cine nu ţine pasul e un inadaptat. Pentru oamenii cu nevoi speciale recunoscute, categorisite şi notate cu grade, există legi care teoretic îi ajută să se integreze şi să ducă o viaţă normală. Numai că există şi oameni cu „defecte” care nu se văd, dar care îi fac la fel de neajutoraţi ca pe un beteag de un picior. Şi ţin totul îngropat adânc sub straturi de suflet, măşti cu zâmbete şi scuze de zăpăceală. Pentru că nimeni nu construieşte piste de intrare în magazine pentru handicapaţii emoţional sau împingătoare pentru claustrofobii care se opresc în gura de metrou. Cine nu face parte din majoritate, n-are nici o şansă să ducă o viaţă uşoară. Nu eşti competitiv, nu eşti productiv, atent şi spontan, e rău. Pentru tine. Nimănui nu-i pasă de diferenţe, regulile lumii sunt făcute pentru majoritate, iar restul „defecţilor” şi „vicioşilor” trebuie ori să se adapteze, ori să trăiască în tăcere şi să se târască prin viaţă cum pot şi ei. Oricum fără prea mult succes. Dacă degetele-ţi nu suportă tastatura şi word-ul nu e decât „cuvânt” în engleză, eşti pierdut. Poştaşii nu mai cară demult scrisori cu caligrafie frumoasă şi hârtie parfumată cu lavanda bunicii. Felicitări de Crăciun trimit doar bătrânii de-o curtoazie depăşită. Fumezi?!!! Nu se face aşa ceva!!! Eşti depresiv şi vrei să te lase toată lumea în pace să-ţi vezi de melancoliile şi frământările tale. Nu se poate! Te ia societatea şi te îndreaptă şi cu menghina de e nevoie. Te bagă într-o fecioară de fier făcută din pastiluţe pentru schizofrenie, pentru delirium şi până nu-ţi schimbă chimia creierului şi nu declari că eşti fericit, nu te lasă în pace. Eşti tăcut? Ce naiba, oamenii vor să te vadă vorbăreţ şi vesel. Pune-ţi un zâmbet repede şi implică-te în şedinţe la serviciu.

Cei mai mulţi oameni, cel puţin o dată în viaţă, au fost trataţi ca nişte freak on a leash pentru că nu s-au aliniat la normă. Să fii stângaci, gay, autist sau timid se reduce la un singur lucru: eşti diferit, e greu să-ţi găseşti locul în lume şi să nu mai auzi încontinuu că trebuie să te schimbi. E greu mai ales pentru că lumea nu e croită şi după nevoie tale, ci doar după ale majorităţii.