Doua intamplari ciudate cu niste catei

De-a lungul vieţii m-au muşcat mai mulţi câini. Niciodată grav, acum sunt destul de întreagă încât să raportez cele mai recente două atacuri.

Primul s-a petrecut în toamna lui 2007, în Parcul IOR. Ieşisem la alergat, fără Căţelu, care se întâmpla să fie la ţară, la un parastas. M-am îmbrăcat într-o pereche de pantaloni foarte largă, care la fiecare pas flutura pe lângă mine. Cam toţi câinii pe lângă care am trecut, de la maidanezi la păpuşele de apartament cu funde în păr, de la dulăi la chihuahua, absolut toţi m-au lătrat. Doar un câine apatic, abulic sau grav bolnav ar fi rămas indiferent la perindarea pantalonilor ălora prin faţa lui.

Da’ pe un maidanez l-am scos rău de tot din sărite. L-am văzut cum se uită la mine de la vreo suta de metri. Apoi se ridică şi porneşte furibund, cu ochii fixaţi pe pantaloni. Deşi alergasem deja o tură de parc, trebuie să fi avut rinichii plini de energie, pentru că nu mi-a fost teamă câtuşi de puţin. M-am oprit şi l-am aşteptat. Căţelul deja băgase în viteza a cincea, urechile lipite de cap pentru formă aerodinamică, gura întredeschisă. S-a aruncat direct pe pantalonii mei, i-a prins, a descris o curbă prin aer şi a rămas cu o bucată de material în bot. N-am fost în stare să zic decât „Ce-ai, bă?? Eşti nebun??”. O clipă a rămas şi el uluit, apoi a plecat mai departe la treburile lui. Mai târziu am înţeles că patrupedul era de la Poliţia Modei şi a vrut să mă pedepsească pentru un mare ne faux pas în modă. Avea un înalt simţ estetic şi n-a suportat oroarea, sacrilegiul pe care l-am comis când am luat nădragii ăia pe mine. Nici măcar nu i-am mai dat lu Mamaie să-i peticească. Mi-a făcut un bine când i-a sfâşiat şi m-a lăsat fără ei.

A doua întâmplare s-a petrecut într-o librărie, unde un căţel angajat să facă relcamă la nişte produse m-a alergat prin tot magazinul. Era un căţel dintr-ăla de burete, cu un om înăuntru. Ăştia şi iepuraşii sunt tare drăguţi. De exemplu, să fii sticluţă sau gogoaşă mi se pare foarte trist. Verişorul meu a lucrat ca iepuraş acum câţiva ani, în Mall-ul din Vitan. Povestea că arabii aveau ceva special pentru el. Vitan-ul e pentru arabi cam ce e Colentina pentru chinezi. Ţin mult la el şi au tot felul de afaceri pe aici. La un moment dat aveam trei familii de arabi în bloc, acum a rămas doar una. În fine, povestea văru-meu, că arabii ăştia mici veneau mereu să se joace cu el la Mall şi îl înconjurau ca un trib, unii îl trăgeau de codiţă, alţii săreau să-i smulgă urechile, unii vroiau să-l împungă cu capul în burtă. Înăuntru costumului de iepuraş, e foarte cald, cam 50 de grade, stors de vlagă, chinuit, când mamele nu erau atente, văru-meu îi mai trăgea şi el pe copchilaşi de urechi, le dădea câte o scatoalcă. Am făcut paranteza asta ca să înţelegeţi cum se simt animalele de promoteri.

În librăria de care povesteam mai sus m-am dus într-o dimineaţă, când era cam goală. Şi pe căţelu ăsta n-avea cine să-l chinuie şi se cam plictisise. A început să-mi facă semne cu lăbuţele, să se învârtă, să danseze. La început am zâmbit, m-am simţit cam ca la Disney. Apoi a început să se sară pe după rafturi, să mă sperie. „Ha!!” – lăbuţele de burete ridicate ameninţător deasupra capului. Mă mutam la alt raft, el venea tiptil prin spatele meu. Cum înfăşoară hoţii de cai, copitele cailor în cârpe, aşa îi înfăşurase şi corporaţia picioarele căţelului în burete, să se apropie pâş pâş de clienţi, să se insinueze în sufletul lor. Deodată mă trezem trasă de păr, gâdilată ... chestii d’astea de căţei. Vreo doi oameni rătăciţi prin librărie se uitau la noi şi râdeau. Li se părea că mă hârjonesc parte în parte şi râd cu căţelul. Eu de fapt fierbeam şi mă gândeam că aş vrea să-i bag pe gât o enciclopedie Larousse, apoi să-l trântesc peste masa din centru, să-l îngrop în ultimele apariţii editoriale. L-am văzut luat de ecarisaj, dus la un adăpost mizer, în aceaşi cameră cu alte zeci de căţei nervoşi care îi smulg bucăţi de burete din costum sau îl dezbracă de tot şi-şi fac culcuş din el.

Cam astea au fost cele două întâmplări ciudate cu nişte căţei în miezul zilei. A ajuns cineva până aici cu cititul? Ok. S-a terminat. Ai scapat.