Musical

Coloană sonoră recomandată:

Aseară ascultam melodiile din Notre Dame de Paris (musical) şi când am ajuns la „Le temps des cathedrales” mi-a apărut brusc în minte imaginea Preafericitului Daniel cântând melodia asta cu patos. Am mai asculta-o încă o dată, şi încă o dată şi, de fiecare dată, n-am putut scăpa de imaginea cu Preafericitul. În 98’, când a scris versurile pentru melodia asta, Plamondon, trebuie să fi avut o viziune, căci prea se potriveşte totul de minune cu ce se întâmplă zilele astea pe la noi. Parcă îl şi văd pe Daniel dansând, cu mantia de mătase albă grecească vălurindu-se în ritm de clopote şi epitrahilul fluturându-i pe spate, în timp ce cântă „Il est venu le temps des cathedrals / Le monde est entré / Dans un nouveau millénaire / L'homme a voulu monter vers les étoiles / Écrire son histoire / Dans le verre ou dans la pierre”. Scena se sfârşeşte apoteotic cu un stol de arhierei ridicându-l pe braţe pe Patriarh. Aplauze frenetice.

Melodia asta ar trebui să fie Number 1 în Top 20 Radio Trinitas

N-aş vrea să fiu acuzată de blasfemie şi anatemizată. Nu pentru că aş fi o credincioasă ferventă, dar vreau să aparţin totuşi de o biserică şi să beneficiez de slujbă la înmormântare. Şi dacă ar fi să aleg dintre mai multe biserici, tot la cea ortodoxă m-aş întoarce. Cause I’m a fool for old rituals. Şi pentru că fumul de tămâie, toaca şi muzica bisericească bizantină sunt trei dintre lucrurile mele preferate.