Galben

Traiesc exact faza aia din Bridget Jones cand slabeste ea in sfarsit si toata lumea ii spune cat de naspa arata. Am reusit sa dau alea 5 kg jos, ultimele, cu care se chinuie toata lumea, si de vreo doua luni toti ma intreaba daca sunt bolnava. Chestia e ca nu stiu de ce am slabit. N-am dat un gram jos timp de un an, cat am fost regulat la sala, iar acum, ca alerg doar din cand in cand prin parc, am slabit in sfarsit. Sunt palida si rece, fara sa fiu moarta, ca tanti Mitra (voi n-o stiti pe tanti Mitra, e de la mine din familie). Si nici macar nu-i o paloare frumoasa, nu-s sora-sa lu Edward Cullen sa stralucesc in lumina. Sunt galbena ca hartia cerata si mama, « draguta si amuzanta ca deobicei », imi zice Cristi Minculescu. Asta n-ar fi nimic, maica-mea oricum rade de toata lumea, dar ieri m-a intrebat din senin o doamna in autobuz daca mi-e rau, desi erau deja multe scaune libere, iar eu stateam teapana de-o bara, apoi mi-a spus ca ea e de la tara si e obisnuita sa arate altfel oamenii. Am fost emotionata, mi s-a intamplat sa-mi fie rau pe bune si sa ma asez pe jos in autobuz si sa nu se ridice nimeni de pe scaun. O sa merg la doctor si daca am ceva cu adevarat, pe doamna din autobuz o sa o trec la intalniri providentiale, alaturi de Iustin Parvu de la Radu Voda, care fara sa ma cunoasca si fara sa-l intreb nimic mi-a raspuns la toate intrebarile din capul meu.
Cica galbenul e culoarea cea mai vesela, deci daca va uitati la mine incepeti sa radeti. Ma gandeam sa mananc mai mult spanac, sa trag inspre verde. Combinand culorile s-ar putea sa ma fac albastra. Ce-o sa se mai bucure mama ca are o printesa acasa.