Cartea ororilor

Am citit o carte tare întunecată: „Eating Animals” de Jonathan Safran Foer.

Mă hotărâsem ca anul ăsta să citesc şi altceva decât romane şi povestiri, şi cum marile mele preocupări în viaţă sunt mâncarea şi bolile, am ajuns la Eating Animals. Am ales-o fără să am idee despre ce e exact, mai mult pentru că îmi place cum scrie Safran Foer şi pentru că îmi închipuiam că o să fie un eseu despre vegetarianism, câteva idei despre tradiţii, poate simbolistica mâncării (la un moment dat chiar aş vrea să citesc o astfel de carte), totul scris frumos şi emoţionant. Am dat în schimb peste o carte foarte realistă, în genul unei teze bine documentate despre industria americană a cărnii. Nimic nu e „povestit”, nu e înflorit, totul e atât de exact încât „taie în carne vie”. E ca o carte horror, doar că nu e ficţiune : arata felul în care sunt crescute animalele în marile ferme, despre ce se întâmplă în abatoare şi cum e procesată carnea care ajunge pe mesele oamenilor.

Scenariul e simplu: JSF a tot oscilat între vegetarianism câţiva ani buni, mai mult de dragul experimentării: ba era vegetarian, ba nu era. Apoi, când a aflat că o să fie tată, s-a întrebat dacă e ok sau nu să fie şi copilul vegetarian. Şi a început să cerceteze de unde vine carnea. A durat trei ani sa se lămurească şi a pus în cartea astea tot ce a aflat. Sunt interviuri cu oameni care lucrează în ferme industriale, interviuri cu ultimii fermieri independenţi. A vizitat abatoare, a intrat noaptea prin efracţie în ferme de păsări, a cerut informaţii din toate părţile.
Nu am să scriu aici ce a aflat - îmi e de ajuns că am citit o dată. La început m-am gândit las’ că e doar la ei. Apoi am cautat cea mai mare companie americana producătoare de carne de porc (aţi citit bine, producătoare de carne - porcii nu sunt crescuţi, sunt doar nişte obiecte de pe care se ia carnea). Compania asta s-a extins în mai multe ţări, România e la loc de frunte printre ele.

Mi s-a părut că ideea cărţii e următoarea: civilizaţia americană e construită pe suferinţă. În momentul de faţă, americanii mănâncă de trei ori mai multă carne decât la începutul secolului trecut şi mult mai mult decât ar avea nevoie un om (asta în cazul în care crezi că e nevoie să mănânci carne ca să supravieţuieşti). Pentru ca orice om să-şi permită să cumpere produse animale la un preţ derizoriu, milioane de animale sunt crescute şi ucise în condiţii groaznice.

În momente ca astea aş vrea să pot scrie mai bine, ca să pot arăta cât de importantă mi se pare cartea asta. E esenţială pentru oricine crede că mâncarea e o parte importantă din viaţă şi că trebuie să-i acorzi atenţie. Şi în privinţa mâncării trebuie să faci alegeri informate legate de morală, sănătate şi altele.
Iar dacă am şti ce mâncăm de fapt, ne-am îngrozi.

Pentru mine nu mai merge să-mi cumpăr kefir de la supermarket şi să-mi închipui că vine de la o vacă bălţată, cu copite pictate şi fundă mare de mătase la gât. Gata cu veselia, gata cu animalele drăguţe din reclame, care ne dau nouă să mâncăm să plesnim de sănătate.