Un sfârşit de săptămână minunat

Aseară m-am certat cu mama pentru că am uitat să iau graunţe pentru piscile de la ţară şi pentru Pisicu. Am plecat la zece noaptea sa caut magazin pentru animale deschis. N-am găsit. Am fost din nou azi dimineaţă. Când m-am întors la ora zece mama plecase deja la ţară fără grăunţe.

Tot de dimineaţă am avut timp să mă bat parte în parte cu nepotul meu de 3 ani şi jumătate după ce am îndrăznit să îl cert că a şters televizorul cu peria de covoare ca să vadă mai bine desenele.

După-amiază am băut prima şi probabil singura cană de cafea pe anul ăsta, ca să rezist noaptea şi să pot merge la o petrecere. Spre seară, înainte de plecare, m-am certat cu prietenul meu. Eu am rămas acasă să plâng, el s-a dus la petrecere.

Acum nu pot să dorm din cauza stacanei de cafea.

Pisicu miorlăie de două ore fără întrerupere că nu îi convin grăunţele cu somon pe care i le-am luat şi vrea altceva. Nici lapte sau pate nu vrea. Îşi vine să mă duc să mănânc eu toate grăunţele şi lăpticu şi să îl iau la palme pe Pisicu.

Cumva mă simt vinovată faţă de toţi cei menţionaţi mai sus.